Tăcerea geme printre rânduri Ce-o
fi apucat-o Că până mai ieri nu sco
tea nici un pâs Mare scofală cică
Filosofia Tăcerii
Nimic vorbitor
Totuși se mai găsește câte
un tânăr mai răsărit
acoperit de revoluție
Care Revoluție nenicule
Totul a fost planificat
de
corifeii trecutului
recent
La fel poezia
trece prin mine
ca
prin brânză
Însă
abia azi am aflat
că
doar inima
bate
contra vântului
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Nici tăcere nu mă poate îmblânzi
nici zgomotul sau furia lumii nu mă
poate face mai sălbatic decât dra
gostea mea cea de toate nopțile Ay
ca de Dumnezeu mi-e dor de copilă
rie Delicat și fără margini adevărul
doare însă vindecă orice rană chiar
și minciuna de-a exista Dureri tămădui
toare Doamne eu cred că frumusețea
e un far interior Aștept zorii
să am din nou
dreptate
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Agricultura a ajuns în fine la sapă
de lemn iar industria la fier vechi
Ba avem ba nu avem ţară de vân
zare Aşa că mai bine ne vindem
zilnic unul pe altul sau pe alta Troc
universal Dăm totul pe nimic Cum
părăm nimicul pentru toţi şi toate
Circulăm în toate direcţiile Fără
niciun fel de restricţie De viteză
vreme sex ori morală Câştigă cine
pierde mai mult(e) În rai n-au ce
căuta oamenii fericiţi Deschideţi
ferestrele Şi băgaţi viteză
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Costel ZĂGAN
și regulamentele militare Din (ne)fericire
poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles
de poezie Pe care-o sanctifică zău cu fiecare
cuvințel Imnul lui național este Luceafărul
Pe care-L visează de câte ori are ocazia
Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic)
Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință
Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi
imediat după
Treceți batalioane române Prutul
pardon Carpații
Pentru că nu-i așa
Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești
Am (re)scris Se-aude
OK Să revenim
Licităm
Cine dorește uniforma poetului
Adjudecat
de
cititorul
următor
Costel Zăgan
